Dezgustul meu împotriva politicienilor nu este deloc unul populist ci unul sincer. Nu au făcut nimic! Singurul lucru cert este că s-au îmbogăţit.
Şi au făcut-o în nesimţire, au ajuns la averi pe care în Statele Unite le obţii după 3-4 generaţii. Dacă sunt aşa mari afacerişti, de ce nu rezolvă criza economică într-o clipită? Aiurea, doar îi vedeţi şi dumneavoastră! Nişte semidocţi, care abia pot articula 2-3 cuvinte şi folosesc gimnastica pentru a se exprima în limbi străine. Un putregai al societăţii, care s-a autodeclarat clasă politică şi s-a pus pe jefuit ţara. Unde-i sacrificiul acestor bipezi? Unde-i jertfa pentru ţară?
Poetul Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de externe, a murit după ce şi-a vândut la licitaţie singurul lucru care îi mai rămăsese: biblioteca. Făuritor al României, Ion C. Brătianu vindea câte o parcelă de pământ din moşia sa, ori de câte ori pleca în străinătate, pentru a nu sărăci bugetul statului.
În 1930, ţărănistul radical Grigore Iunian, ministru al justiţiei, a propus o lege prin care miniştrii-avocaţi nu aveau voie să pledeze în procese. Şi a făcut-o chiar împotriva propriei persoane, deoarece era avocat şi trăia exclusiv de pe urma meseriei.
Nicolae Iorga şi Gheorghe Brătianu trăiau din salariile de profesori universitari, nu din politică. Lui I.G. Duca – prim-ministru în 1933 – i s-au găsit la moarte în buzunar doar 80 de lei. Şi avea cămaşa cusută, şi ciorapii peticiţi! Iar el plecase dichisit, din Bucureşti la Sinaia, în audienţă la Rege!
Ăştia oameni ai datoriei, nu voi, escrocilor!